Printre aburii cafelei

Dupa cateva luni fara o prezenta masculina in preajma, m-am decis sa ies din nou, si mi-am dat intalnire cu un tip aparent interesant si nu foarte sofisticat.Il cunoscusem intr-un club pe ultimele strazi din micutul Paris, si locul intalnirii imi spunea lucruri bune despre el.
Asadar ne-am intalnit undeva prin centru si am pornit spre o cafenea din preajma. Prima impresie nu a fost tocmai una placuta, sa fi fost de la lentilele alea albastre, de la pantofii oarecum sport sau parul ravasit cu o suvita blond-auriu in stilul cool, asta nu mai stiu.Nici restul, intalnirea propriu-zisa nu a fost prea grozava...discutiile variau, dar toate se terminau in domitorul lui;acela de 70 de metri patrati, cu sala de fitness, masa de tenis si mini frigider cu racoritoare..interesant nu?!
E greu sa asculti pe cineva cand nu te intereseaza ce spune.Sau cel putin pe mine, nu am adoptat stilul sani, unghii false, extensii si pretentii la masini scumpe si o maimuta urata la volan.La un sigur lucru ma gandeam in timp ce el isi prezenta fisa personala, de ce naiba am plecat de acasa, trebuia sa raman in pat, poate reuseam sa termin si eu Rabelais- Gargantua si Pantagruel.
Nu pot si nu vreau sa intru in pielea fetelor materialiste, carora le place viata usoara, vreau pe cineva care la 20-25 de ani sa-si poate ajuta,eventual, el familia, nu sa stea la mana parintilor sa-i cumpere ultima masina lansata de BMW.
Eeh oricum vroiam sa testez terenul, eram curioasa daca s-a mai schimbat ceva…da’ de unde!