Ploua.Cu botoseii in picioare si in halatul moale si calduros mai sorb o gura de cafea, aprind tigara dupa tigara in speranta ca se schimba ceva, ca trece timpul si poate afara se insenineaza.Imi admir pufosii papucei si imi e mila de ei ca le-am tocat talpa subtire prin living, terasa, dormitor,bucatarie..o dorinta pofticioasa pentru activitatile ce nu le pot desfasura in ploaie ma intarata: as vrea o plimbare cu bicicleta, cateva aruncari la cosul de baschet din apropierea casei, o partida de badminton in natura-poate la poalele unui munte, volei pe nisip incins sau sa pierd vremea pur si simplu intr-un parc oarecare, in preajma unei prietene si in jurul unei sticle de cola.
Se pare ca tot ce pot face e sa admir picaturile de ploaie cum se scurg pe ultimele petale de trandafiri din curte, cei galbeni sunt cam aproape de sol si au fost putin murdariti de praful din zilele calde, cei rosi nu prea imi plac, asa ca mi-au ramas cei albi de contemplat.Uitandu-ma la ei imi vin imagini din copilarie in minte,primul prieten care ma intrebat timid in clasa a patra daca ii dau prietenia mea si mana tremuranda ascundea la spate o floare.Putin mai tarziu, aceeleasi scene dar cu adolescenti,se pare ca am avut parte numai de timizi, si in zilele astea nici unul nu se mai oboseste sa faca gesturi din astea,off..si sunt asa frumoase, si nu cred ca apartin de secolul trecut, ca nu sunt asa de batrana :)), oricum de indata ce se opreste ploaia o sa merg sa-mi rup un trandafir si o sa-mi infrumusetez camera cu el.
Aproape de sentimentele mele duioase si reanimate in imaginatie se aude un sforait-ce naiba?!-doar nu am adormit, ma dezmeticesc si in stanga mea doarme, sa-i spun linistit( cu toate ca la ce sunete scoate numai linistita nu e) catelusa mea,ce idee buna mi-a dat, ce-i mai bun pe o vreme mohorata decat un somn profound…hai atunci mai bine sa ma intind in pat,sa-mi intorc fundul in sus si sa imi “infig” capul in perna.Somn usor.
Se pare ca tot ce pot face e sa admir picaturile de ploaie cum se scurg pe ultimele petale de trandafiri din curte, cei galbeni sunt cam aproape de sol si au fost putin murdariti de praful din zilele calde, cei rosi nu prea imi plac, asa ca mi-au ramas cei albi de contemplat.Uitandu-ma la ei imi vin imagini din copilarie in minte,primul prieten care ma intrebat timid in clasa a patra daca ii dau prietenia mea si mana tremuranda ascundea la spate o floare.Putin mai tarziu, aceeleasi scene dar cu adolescenti,se pare ca am avut parte numai de timizi, si in zilele astea nici unul nu se mai oboseste sa faca gesturi din astea,off..si sunt asa frumoase, si nu cred ca apartin de secolul trecut, ca nu sunt asa de batrana :)), oricum de indata ce se opreste ploaia o sa merg sa-mi rup un trandafir si o sa-mi infrumusetez camera cu el.
Aproape de sentimentele mele duioase si reanimate in imaginatie se aude un sforait-ce naiba?!-doar nu am adormit, ma dezmeticesc si in stanga mea doarme, sa-i spun linistit( cu toate ca la ce sunete scoate numai linistita nu e) catelusa mea,ce idee buna mi-a dat, ce-i mai bun pe o vreme mohorata decat un somn profound…hai atunci mai bine sa ma intind in pat,sa-mi intorc fundul in sus si sa imi “infig” capul in perna.Somn usor.