Scene romantice desfasurate pe melodii clasice din epoca trecuta imi zburda prin minte, mimez usor din buze si ma acompaniez de un batut incet in lemnul bancii. In apropiere, o adunatura de copaci abia plantati, seamana cu scena unei sali de dans. Un copac mai inalt serveste drept dirijor, in timp ce ceilalti mai micuti cu aspecte de saxofon, vioara si pianina sunt valeti adevarati ai muzicii mele in surdina. Ma port singura pe culmile unei lumi utopice si dansez intr-o sala de ceremonii nemuritorul vals cu o vesnica perfectiune in miscari.
O suflare mai puternica a vantului poarta pe valuri un raset inocent din vecinatate si reuseste sa ma scoata din peisajul cromatic de bal….si sa ma azvarle in realitatea mea cu un munte in fata, un frappe in dreapta si tigara uitata in scrumiera. Indepartez cortina cu grijile cotidiene sa pot vedea mai bine lumea, macii, copacii si curcubeul dupa scurta ploaie de vara. Nu s-a schimbat nimic in paradisul din afara mediului poluant din urbe. Aer curat, miros de brad( si de rahat de urs), fosnet prin crengi iscat de pasari si multa voie buna. Eeeh.. se mai strecoara cate un logan cu manele in boxe, dar pleaca la primul bas cu Rolling Stones si revine starea de relaxare si voie buna. Mi-am reimprospatat memoria cu susurul raului, cu sarutul in coltul gurii de la persoana draga, imbratisarea sincera urmata de o povestioara amuzanta spusa pe furis de restul grupului la ureche, gustul vinului si savoarea clipelor tandre imprimate pe piele.
Un vant slab imi mangaie chipul, cateva raze de soare ce se ivesc la orizont ma imbujoreaza, imi redau culoarea in obraji. Melancolica i-au aparatul de fotografiat si “fur” cateva clipe din acea zi. Chipurile sunt luminoase si emana o fericire infantila astfel incat nu pot sa nu-mi doresc sa le imortalizez si sa le asez in cufarul timpului. La deschiderea lui peste ani de zile, sa traiesc iar prin acele oglinzi ale timpului clipele trecute, sa fac acea comparatie inevitabila: ce tineri si frumosi eram si ce…(sa zicem) maturi, suntem.