Independenta in aparenta

Stau linistita, neclintita pe muchia dintre libertate si supunere in fata destinului. Imi exersez independenta in fiecare zi, dar oare o simt cum e ea de fapt fara o persoana iubita de care sa fiu relativ dependenta? Pun intrebari si le gasesc raspuns, fremat si ma torturez, abuzez de timpul liber sa gandesc profund la micile nimicuri si sa filozofez pe ele. Poate viata e mai buna nerumegata, dar ce am face cu timpul liber daca nu am cugeta?si oare ce deznodamant ar avea actiunile la luarea unor decizii in pripa?(si nu vorbesc de una, ma refer la toate).
Ideile mele se joaca cu viata mea, singuratata e un amic inradacinat in mine(in toti, de fapt) si are o mare de idei cu care sa-ti umple golurile din cursul zilei si din miez de noapte. Eu, cu mine si cu singuratatea ne alinam, ne alintam, ne lingem ranile si ne dam sperante, ne inbarbatam si ne imbatam in laude marete si ganduri pasnice pe termen lung, dar nu e chiar ceea ce imi doresc.
Stiu foarte bine sa mimez, sa ma joc cu expresiile fetei si ale corpului, cu zambetul dulce in coltul gurii si rasetul cristalin usor infundat ascuns dupa doua degete, dar aici nu vorbesc despre farmecul personal( nu cred ca duc lipsa, de fapt toti suntem inzestrati cu asa ceva), ci despre independenta mea/noasta ca indivizi gravitand in jurul unei persoane de sex opus. Arhaic vorbind toti trebuie sa ne luam o pereche cu care sa ne impartim timpul, mancarea, patul..pai si atunci se duce de rapa independenta noastra.
La o varsta frageda in privinta relatiilor conjugale, ne gandim numai la aspecte negative, traim o spaima interioara ca ne uitam fricosi in toate partile, poate doar nu o sari dintr-un tufis vreo fiara sa ne sfasie pieptul cu ghearele responsabilitati si datoriilor morale implicate.
Stau ca de obicei, melancolica, inradacinata in ganduri profunde, speriata pentru ce o sa fie in maturitatea mea abia lansata pe drum, viata de huzur sau viata plina de indatoriri casnice nesfarsite…si acum revine intrebarea poti sa traiesti independent mereu? Sau fara compromisuri ne ducem in jos?...