Ma mangaie vijelia cu maini aspre de ger in mijlocul diminetii,emotia sarbatorilor ma ridica pe culmi inalte si eu ma arunc de sus in gol, stau cu capul plecat in fata greului si ma atinge suav tractul de o lume noua careia trebuie sa-i zambesc, ma impotmolesc in noroiul actiunilor/faptelor si uit de cumulul de vise neimplinite, neimpartasite si in fond aruncate in neant de ignoranta mea, ma admir, ma critic, ma plesnesc, apoi imi zambesc si ma impac cu mine, cresc la san o idolatrizare pentru fericirea implinita in termen scurt, vraja vietii ma prinde in vartej si ma arunca pe crestele zilelor ce stau sa vina, le astept cu mintea si fizicul jonglang in nimicuri cotidiene.
Caut un ascunzis prielnic sa ma furisez o secunda sa-mi refac unitatea cerebrala, orbecai dupa luminisul din padure unde, poate, as gasi cateva clipe de contopire cu spiritul stingherei din launtrul meu, stau si imi hranesc ego-ul la lumina lumanarilor langa vin cald cu mere si scortisoara, salivez dupa momente tandre cu mine in care sa-mi alint corpul tanar , visez cu ochii impaienjeniti de somn la o clipa lina cu o penseta in mana in care imi smulg partile negative, imi transport imaginar trupul pe o plaja cu cer senin si soare bland sa-mi mangaie fruntea dezcretita dupa framantari efemere.