dinnestire

Draga jurnalule (part II)

2011-12-19T11:44:00.000-08:00

Gerul imi ingheata picatura de pe obraz, vantul o ia la plimbare in zbor si o zdrobeste de primul copac adormit, mi-am ratat primul gand frumos de Craciun, nu am avut timp sa-l ascult. Traiesc o drama interioara sfasietoare pe care cred cu tarie ca o merit, dar dupa multe zbuciumari si fete triste, constat ca mi-am pierdut timpul. Nu o sa vina nimeni sa ma alinte, mangaie sau dezmierde dupa cele traite. Nu o sa ma felicite nimeni pentru felul cum privesc lucrurile sau sa constate ca mai sunt si oameni care simt roata vietii cum se intoarce chiar impotriva lor si ii zdrobeste si improsca cu reprosuri murdare. Datorita experientelor traite, ma simt mai matura cu fiecare zi, mai libera si increzatoare in ce voi face de maine cu viata mea. Admir de pe treptele maturizarii atemeporale, gandurile marete cu care imi proiectez viitorul, dansez cu fantasma proiectata de imaginatia mea pe un ritm aparte uzualului si ma duce pe un taram al reusitelor spirituale. Mi-am aruncat haina egoismului pentru o perioada si am fost incarcata de nimicuri care nu-mi apartin, o sa ma imbrac la loc si o sa-mi pun o protectie suplimentara in jurul implicarii emotionale la dramele altora.
Privesc pe geam picaturile reci de ploaie cum cad de pe frunzele vestejite, noroiul a uratit tot ce mai ramasese frumos dupa nopti geroase, stiu ca se apropie Craciunul si ar trebui sa scriu lucruri duioase, dar in momentul asta nu sunt in asentiment cu sarbatorile si nici nu am vreun regret cu privire la asta.

Rezumat al trairilor

2011-12-10T08:20:00.000-08:00

Ma mangaie vijelia cu maini aspre de ger in mijlocul diminetii,emotia sarbatorilor ma ridica pe culmi inalte si eu ma arunc de sus in gol, stau cu capul plecat in fata greului si ma atinge suav tractul de o lume noua careia trebuie sa-i zambesc, ma impotmolesc in noroiul actiunilor/faptelor si uit de cumulul de vise neimplinite, neimpartasite si in fond aruncate in neant de ignoranta mea, ma admir, ma critic, ma plesnesc, apoi imi zambesc si ma impac cu mine, cresc la san o idolatrizare pentru fericirea implinita in termen scurt, vraja vietii ma prinde in vartej si ma arunca pe crestele zilelor ce stau sa vina, le astept cu mintea si fizicul jonglang in nimicuri cotidiene.

Caut un ascunzis prielnic sa ma furisez o secunda sa-mi refac unitatea cerebrala, orbecai dupa luminisul din padure unde, poate, as gasi cateva clipe de contopire cu spiritul stingherei din launtrul meu, stau si imi hranesc ego-ul la lumina lumanarilor langa vin cald cu mere si scortisoara, salivez dupa momente tandre cu mine in care sa-mi alint corpul tanar , visez cu ochii impaienjeniti de somn la o clipa lina cu o penseta in mana in care imi smulg partile negative, imi transport imaginar trupul pe o plaja cu cer senin si soare bland sa-mi mangaie fruntea dezcretita dupa framantari efemere.

Inteligenta si bunul-simt

2011-11-22T12:50:00.000-08:00

Bunul simt este un reper important dupa care sa ne proiectam viata, dar a incetat odata cu nasterea trufiei si marirea vitezei in atingerea scopului. Nu mai avem timp sa gandim ceea ce spunem, dam drumul vorbelor in neant indiferent de impact. Hai sa fim practici, aud constant in jurul meu, dar de multe ori asta se reduce la a fi egoist si a lua decizii rapide care sa-ti aduca avantaje( pe moment sau in viitorul apropiat). Unde ne duce trufia si graba, si cand, oare, ne oprim sa tragem concluzii? Constat ca inteligenta pleaca la drum insotita de bun-simt, poate cultivat de prin cartile parcurse de-a lungul timpului, poate insuflat de marile personalitati care au fost si au ramas modele pentru cine stie sa le caute prin biblioteci prafuite; dar, din pacate, nu e infinit nelipsit aspectul asta, iar inteligenta poate veni si singura, fara companionul ei bunul-simt, ba mai mult, genialitatea poate fi machiata cu cinism, nepasare sau chiar nesimtirea pura, fara amortizor, dotata doar cu o lama care taie sus-jos; si nimic nu e mai rau decat o inteligenta rece si dura, seaca, lipsita de moralitate si principii, caci se apropie de clasicul termen machiavelic ( in aparenta am fi tentati sa credem ca un om inteligent are in mod cert si principii, asadar bun-simt vis-à-vis de ceilalti, dar asta e doar in teorie, practica …) Cine am fost si cine suntem? unde am plecat si unde am ajuns? Dar oare, incotro ne indreptam?
Odata cu vremea mohorata si cu temperaturi constant in scadere, am devenit mai sensibila. Am multe asteptari de la oameni si observ ca ei nu dau nimic, se asterne iarna cu praful ei, se ingroasa obrazul si mandria omului, si nu, nu e o masura impotriva crivatului.
Pentru a gandi liber, pentru a fi om fara sa plantezi vreun pom, ai nevoie de o “defrisare cerebrala”, poate o reintalnire cu tine insuti in sfera unei oglinzi si atunci daca ai vedea exact cum ii tratezi pe ceilalti si cum se raporteaza ei la tine in functie de actiunile tale, “ai taia intradevar o creanga uscata”, ca sa vezi mai clar, ca sa te educi singur cum e mai bine. Sigur, vorbesc de oamenii care sunt in permanenta intr-un proces de autoeducare, de perfectionare a atributelor prestabilite de natura-mama si desigur de cei care vor sa ajunga la un numitor comun impreuna cu restul lumii asemeni lor, care au ramas neincastrati.

Cel ce admira!

2011-11-18T05:49:00.001-08:00

Foaie verde lamaita

Cu barbuta si cu puta

Sta la panda un vulpoi

Schiop, urat, ca un puroi.

Se uita si saliva

La femela minunata

Parca de prin rai picata

Si statea el zgribulit

Amarat, dar fericit

O ocheada el dadea,

Si de zor tot admira.

Foaie verde, lemn de brad

Fata nici nu s-a uitat

Si-a lasat parul in vant

Si-n vazduh ea s-a pierdut…

Paragrafe preferate:

2011-11-05T13:58:00.000-07:00

“Copiii destepti se joaca cel mai bine singuri. Sunt cuminti, atenti, inventivi, imaginativi, delicati si nu incurca pe nimeni. Isi creeaza un univers al lor, caruia ajung sa ii cunoasca si toate secretele, ceea ce e esential pentru mai tarziu; nu te poti integra temeinic in universul real, daca nu ai un univers mental propriu. Eu am ramas faimos dupa ce ma intrebat, odata, tata, in timp ce eu stateam: “ce faci domnule, de ce nu te joci?” si eu i-am raspuns ca “Ma joc de-a statuia.” Ca sa te joci bine, nu ai nevoie decat de mintea ta……..

………………………………………………………………………………………………………

“Eu adimir foarte mult babele, acele fiinte care nu se impotrivesc imbatranirii, nu se cramponeaza, nu-si fac liftinguri si alte stupide tratamente, acceptandu-si conditia, aceea de a fi personaje ceva mai retrase, in planul al doilea, dar gratioase si intelepte. Ele sunt pastratoarele civilizatiei si cele care dau o buna educatie copiilor; adevarate tezaure ale societatii. Copii crescuti de bunici ies oameni. Pentru ceilalti, exista riscul sa aiba parinti cu principii. Eu zic asa: o baba ducesa si o baba taranca sunt amandoua babe, exact la fel, si sunt minunate.” A.Paleologu

Vise tomnatice

2011-10-16T14:11:00.000-07:00

O mana calda pe obraz
O vorba sorbita’n auz
Alaturi veghem cerul negru si greu
Cum arunca’n noi furtune mereu
Oameni noi, oameni vechi
Intalnim mereu
Picioarele le aruncam
Si alergam din greu
Din viata sa prindem
Fericire mereu.
Maini impletite in juru-i
De cald ne tine in zori
Cand
Adie vantul si rascoleste gandul
Iubire statica si viata dramatica
Ce’aduce toamna cu nori ei?
Ce aduce viata cu zilele ei?
……………………………

Caracter sau inteligenta?

2011-10-16T12:22:00.000-07:00

Este nevoie de caracter pentru ati demonstra genialitatea? Sau poti fi observat si din postura de “tacut cu stiinta fac totul perfect”? Mai suntem noi suficienti de atenti sa descoperim o inteligenta nativa ascunsa sub o masca de timiditate? sau suntem toti orbiti de aparente si doar caracterele puternice care tipa sus si tare gradul ridicat de a percepe lucrurile sunt auzite si ascultate?

Sunt oameni cu o incredere de sine debordanta, care detin informatii limitate de mediocritatea si aroganta lor si, din pacate, fac o discreditare fata de geniali tacuti.

De regula, unui om cu cat i se deschid usile cunoasterii constata cat de putin stie in speta si se considera prost, fara de fapt sa realizeze ca trebuie sa fie un pic inteligent pentru a-si descoperi nivelul si, apoi, si mai inteligent sa vrea sa-si creasca acest nivel prin alte cunostiinte.

Pacat ca timpul nu ne mai permite sa-i observam pe cei din jur. Suntem prea grabiti de job, facultati, familie, iubiti, de ritmul alert impus de societate pentru a supravietui decent si lasam aspectul asta la voia intamplarii ( si uite asa ajung oamenii nepotriviti la locurile nepotrivite avand rolul de a ingreuna mersul lucrurilor).

In oras..

2011-09-27T12:33:00.000-07:00

O seara placuta si o buna dispozitie ma fac sa parasesc patul caldut si sa ies afara. Am luat cativa prieteni alaturi si gonim prin centrul orasului parca dorind sa oprim timpul in loc, sa mai avem parte de nopti calde cand ne permitem sa cochetam sumar imbracati pe strazile prafuite din batranul oras. Inarmati cu zambete, rasete si zburdalnicie pasim intr-un club mixat pe gusturile tuturor ( nu poti sa ii impaci chiar pe toti, dar ii poti amagi). Oameni monotoni, sarbatoriti, , aventurieri, naive, oameni care isi beau si mintile, panarame ascunse sub tinute relativ tolerate de ochii mei critici ( dar le tradeaza fata si comportamentul), dar si noi ( noi astia ok, impacati cu toata lumea, care vrem doar sa ne simtim bine, sa ne creem o stare euforica din betie si pentru bautura).

O bere, doua, un whisky si ni se par toti frumosi, distrati in atmosfera aceea relaxant- zguduitoare. Glume soptite la ureche, mici barfe si tigara dupa tigara ne asigura o parte din seara. Dar ce te faci cand in lumea ta (a noastra) isi face loc o fetisca de 19-20 de ani care se misca lasciv si care isi arunca bluza de pe ea, apoi desface sutienul, apoi trage ca o sufocata de fusta, apoi rupe chilotii, apoi un bezmetic se arunca sub ea sa se frece de el, sa ii simta ca un lup flamand formele si mirosul ieftin de curva fara aspiratii in viata?

1 daca esti dotat cu un serpisor pe partea proeminenta, balesti la norocosul care ii simte pielea duduiei, care ii poate mangaia fundul rotund si bombat, sfarcurile tari si obraznice, care se poate desfata o seara cu ea si evident sa o dea mai departe ( asa ceva nu se tine doar pentru un singur barbat, trebuie sa aiba cat mai multi parte)…bun

2 pentru posesoarele de vagin: pai stai retrasa intr-un colt scarbita evident de acel spectacol ieftin, de cat de animalici devin barbatii cand vad prea multa piele, parca ar suferi o transformare, iar in loc de decenta isi face simtita turbarea, ( “ doar ma uit si eu”, si isi procura material de l*ba). Dar acele mironosite scarbite au privirea in coltul ochiului jenat de spectacol si stau si fura imagini cu dotarile panaramei, poate, doar se gasesc si ele la fel de atragatoare in oglinda cand ajung acasa. Evident comenteaza intruna cu un aer dramatic de cat de deranjate sunt de acel spectacol injositor pentru specia lor si ascund frustrarile lor dupa un impediment social creat de bunicile lor acum 50-100 de ani, cand femeile erau puse fata in fata cu pornografia dupa ce parintii negociau contractul casatoriei.

Nu stiu ce tabara sa sustin, prima cu testicule purtatoare de neuroni in momentele fierbinti si care se bucura de viata in esenta? sau vaginele uscate si frustrate care tanjesc dupa putina atentie si admiratie din partea mai sus mentionatilor?

Hmm, cred ca mai fac o tabara a celor indiferenti. Acei oameni care doar arunca o privire, dar nu critica, acei oameni care ii lasa pe fiecare sa-si suga seva preferata in disponibilitatea lor. Aceia care concureaza doar cu ei insusi si cu vointa lor.

Draga jurnalule,

2011-09-20T10:50:00.000-07:00

Stau tolanita pe sezlongul de sub nucul (inca) verde din fata casei si ma bucur de ultimele zile de caldura suportabila savurand o limonada. Am decis de azi sa nu mai fiu ingrata. Ori de cate ori sunt sanatoasa tun (adica ferita de vreo raceala/gripa/depresie/durere de cap etc), mi se nazare mie cate o suferinta abstracta. Si caut (si culmea gasesc) cate o durere din care sa trag mai ceva ca lupii din hoituri. O dragoste neimpartasita sau o frustrare mai veche din care storc sucul amarui cu care sa-mi potolesc setea dureroasa de suferinta fizica.

Si nu, nu sunt masochista, poate am cateva lucruri (poate pagini intregi) de spus, de lamurit pentru fiecare situatie in parte, ca sa traiesc in continuare prezentul si sa las trecutul dupa cortina.

As zice ca am cateva plagi deschise la care intorc mereu privirea si nu le las sa se cicatrizeze, din contra mai largesc un pic rana, mai adaug detalii: sare si piper, sa doara mai tare, sa nu cumva sa se vindece, sa dispara, sa ma lase singura si pustita de ganduri amare.

Din ce nimicuri efemere ne tesem viata? Oare exista destin sau ne alegem singuri pragurile usilor pe care le pasim? Sunt greselile reale sau sunt doar niste situatii cu deznodamant neaprobat de majoritatea?

Oare suntem niste victime discrete ale propriilor decizii, greseli sau improvizatii de moment intr-o situatie data?

Un suflu de vant mai violent imi trimite o patura de frunze care sa-mi tina companie, sa-mi incalzeasca sufletul descumpanit, sa-mi echilibreze balanta interioara. In toate am dat mereu prea putina generozitate si prea mult egoism. De cate ganduri pierdute prin prapastie mai are nevoie timpul pentru a preda armele, cata neliniste ii trebuie sa ne lase sa reluam greselile si sa le indreptam, cate zile de meditatie ii mai trebuie constiintei sa fie, intr-un final, mai ingaduitoare?

2011-08-01T11:53:00.001-07:00

Incerc marea cu degetul si ma trage cu totul in valuri spumegande. O furtuna de nisip in desert trece pe langa mine, ma rateaza, dar ma ineaca cu praful lasat in urma. Ma spanzur cu fundita unui buchet de trandafiri de la ultimul meu amant. Ma sufoc cu picanteriile lipsa din viata mea si ma imbat cu pasiuni arzatoare imaginare pe o plaja pustie intr-un hamac uzat. Innebunesc de gelozie pe umbra fetei mele oglindita in laguna interioara si ma trezesc izbita violent de briza marii peste obraz. Vijelia din jurul meu ma ridica pe culmi si ma arunca in zare pana mi se sparge gheata din juru-mi si vad soarele arzand iarba pe campie. Imi tremura solul sub calcaiul tocit de atata umblat prin lume, ma furnica emotia scufundarii in neant, in vis, in fericire. Ratacesc chiauna de somn prin paduri fermecate cu zmei inaripati care ma fura, ma ocrotesc, ma iubesc si apoi ma zdrobesc. Imi intep degetul in acul pinului si sangerez, realizez ca nu visez, mai iau o dusca tare sa ma ameteasca, sa ma clatine pe picioare. Ma tavalesc in mlastina uitarii si imi ung corpul cu uleiuri iscoditoare pentru vanatori…ii astept…

Dintr-un sireag de vorbe

2011-07-29T05:23:00.000-07:00

Fugim toti speriati cand auzim de stereotipuri, le uram toti in teorie, dar inconstient ne e frica sa nu care cumva sa iesim din tipare, din incadrarea sociala admisa unde ar trebui sa dam explicatii pentru convietuirea noastra dubioasa, ciudata si in fond diferita. Urmam cursul vietii prestabilit acum cateva veacuri: nastere, botez, casnicie, ceva urmasi si pensie “linistita” in preajma progeniturilor de la plozi nostri.
“ Daca traiesti si nu lasi urmasi, degeaba ai trait”, …de ce porunceste vorba asta din popor scopul tau in viata, iti bolduieste telul suprem, un urmas..offf.Sunt atatea vorbe inteligente, dar noi am pastrat-o pe asta si culmea merge mai departe, fiind rostita de N ori pe secunda chiar in clipa asta.
Cine stabileste cursul vietii? Rostul fiecaruia in viata? Modul de a-si trai cei 50-70 de ani pe teren palpabil, material, viu?Ar trebui sa il aleaga fiecare, sa dea frau liber imaginatiei si sa isi modeleze destinul(in lumea mea utopica), dar in realitate e altceva…cedam presiunii familiei sub pretextul ca ii facem de ras si facem si noi ce au facut toti: lasam urmasi, buni, rai, nu conteaza, sa fie multi din fiecare ramura, neam, claca sau speta joasa.
Viata se imparte in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute, spunea Cioran. Alte doua: cei care viseaza sa ajunga undeva si cei care isi slefuiesc drumul catre destinatie. Mereu doua variante, mereu doua drumuri, din pacate paralele, in urma catorva decizii.
Ce e viata fara libertate? Viata plina de disperare si remuscari? Ce e omul fara caracter si personalitate? Ce viata e aia bandajata in minciuni, egoism si frustrari? Ce inseamna timp pierdut pana la urma? Suntem fiinte eterne, dar doar pentru o perioada limitata materiale…De ce ne preseaza ceasul biologic? Sau de ce stam consternati cu privire la viitor si uitam prezentul? Ne tortureaza ideea maturizarii, ofilirii, imbatranirii trupului si uitam esentialul: traieste clipa! Viata e viata si trebuie traita asa cum e ea, buna, rea, ti s-a dat fara sa o ceri si ti se va lua fara sa fi intrebat.

Independenta in aparenta

2011-07-21T06:13:00.000-07:00

Stau linistita, neclintita pe muchia dintre libertate si supunere in fata destinului. Imi exersez independenta in fiecare zi, dar oare o simt cum e ea de fapt fara o persoana iubita de care sa fiu relativ dependenta? Pun intrebari si le gasesc raspuns, fremat si ma torturez, abuzez de timpul liber sa gandesc profund la micile nimicuri si sa filozofez pe ele. Poate viata e mai buna nerumegata, dar ce am face cu timpul liber daca nu am cugeta?si oare ce deznodamant ar avea actiunile la luarea unor decizii in pripa?(si nu vorbesc de una, ma refer la toate).
Ideile mele se joaca cu viata mea, singuratata e un amic inradacinat in mine(in toti, de fapt) si are o mare de idei cu care sa-ti umple golurile din cursul zilei si din miez de noapte. Eu, cu mine si cu singuratatea ne alinam, ne alintam, ne lingem ranile si ne dam sperante, ne inbarbatam si ne imbatam in laude marete si ganduri pasnice pe termen lung, dar nu e chiar ceea ce imi doresc.
Stiu foarte bine sa mimez, sa ma joc cu expresiile fetei si ale corpului, cu zambetul dulce in coltul gurii si rasetul cristalin usor infundat ascuns dupa doua degete, dar aici nu vorbesc despre farmecul personal( nu cred ca duc lipsa, de fapt toti suntem inzestrati cu asa ceva), ci despre independenta mea/noasta ca indivizi gravitand in jurul unei persoane de sex opus. Arhaic vorbind toti trebuie sa ne luam o pereche cu care sa ne impartim timpul, mancarea, patul..pai si atunci se duce de rapa independenta noastra.
La o varsta frageda in privinta relatiilor conjugale, ne gandim numai la aspecte negative, traim o spaima interioara ca ne uitam fricosi in toate partile, poate doar nu o sari dintr-un tufis vreo fiara sa ne sfasie pieptul cu ghearele responsabilitati si datoriilor morale implicate.
Stau ca de obicei, melancolica, inradacinata in ganduri profunde, speriata pentru ce o sa fie in maturitatea mea abia lansata pe drum, viata de huzur sau viata plina de indatoriri casnice nesfarsite…si acum revine intrebarea poti sa traiesti independent mereu? Sau fara compromisuri ne ducem in jos?...

Melcul la agatat

2011-06-30T12:07:00.000-07:00

Sus p’ o frunza de artar
Lipicios si cocosat
Sta la plaja, la bronzat
Melcul cel neinsemnat.
Pe o frunza indepartata,
Tolanita, relaxata,
Sta femela mult visata:
Frumusica, aroganta
De’o iubea o lume toata.
Melcul, ca toti melcii lent
Zabovea sa ii vorbeasca
Iubirea s-o potoleasca
Si statea si suspina
Poate, doar nu l-o vedea
Ea spasita sa-l implore
Cu un pupic dat din amore.
Dar ca orice bolovan
Sta de paza barosan
Neclintit si neclipind
Pana’n noapte’n asfintit.
Intr-o zi ca oarecare
Se puse pe un vant mare
Si mi-l duse in zbor pe melc
Trei copaci indepartare
Fara nici o regresare.
Si uite asa ramase el
Singurel bietul de el

Discutie pe marginea relatiilor

2011-06-25T09:50:00.000-07:00

De cand ma stiu am simtit o atractie nebuna dupa posesorii de testicule, ca majoritatea fetelor. Ma indragostesc, delirez de placere si iubire, sunt dezamagita, sictirita si apoi, ca mai toata lumea, parasita. Stau o perioada potolita, dar imi revine un zambet tampit pe fata si ceva framantari in stomac la primul tip de placul meu si imi mai incerc inca o data norocul, vorba aceea cu rabdarea treci si marea.
Legatura intre doua persoane incepe cu inima, zona genitala si abia apoi cu cea cerebrala (ce bine ar fi daca ar fi in ordine inversa). Rezultatul: rateuri ani la rand pana se nimereste unul bun cu care sa-ti imparti lehamitea o viata intreaga.
In cazul meu, am inceput cautarile dupa varsta adolescentina, cateva kilograme indesate pe fund ma tineau in loc de a fi admirata si curtata, dar asta e alta poveste. Deci ratacesc pe cararile destinului dupa ala bun, si el al naibii se ascunde prin toate tufele mereu, de nu mai dau de el. Oricum e bine, ca o sa fiu foarte experimentata cand il intalnesc si o sa pot sa-i tin piept sarmului si “vrajitoriilor” de a ma subjuga, de a ma face fata de casa.
Acesti “pastori” de vagine cu care dam piept(sau altceva) zi de zi incearca sa reinventeze femeia. De parca s-ar putea asta vreodata...suntem programate din nastere sa fim bune, calme, intelegatoare, tandre, pasionale, sexy, inteligente, etc depinde din ce unghi priveste respectivul, daca priveste dintr-un coltisor cu ochii speriati in timpul unei crize de nervi cand duduia sparge toate farfuriile si sticlele lui de bere, e cam trista privelistea catre feminitate.
Mereu mi-a placut intr-o relatie un actor si un spectator. Cand barbatul e actor, bineinteles, si urla mai tare ca un tractor sa se faca respectat, iar doamna, ca e o doamna, se duce sa se relaxeze cu o baie cu spuma si sa-si faca unghiile. Eheee…si a doua zi actorul isi termina scena cu un buchet de trandafiri si scuze scrise pe o hartiuta roz impaturita in inimioara. Si femeia buna si iertatoare, plus calitatile de mai sus, plus alte o mie (ma abtin la defecte, probabil numarul e dublu si eu vreau sa scot femeia pozitiva si barbatul un pic mai bun ca dracu) il iarta pe nemernic si ii mai da o sansa ca doar il iubeste.

Randuri in oglinda timpului

2011-06-20T07:32:00.000-07:00

Scene romantice desfasurate pe melodii clasice din epoca trecuta imi zburda prin minte, mimez usor din buze si ma acompaniez de un batut incet in lemnul bancii. In apropiere, o adunatura de copaci abia plantati, seamana cu scena unei sali de dans. Un copac mai inalt serveste drept dirijor, in timp ce ceilalti mai micuti cu aspecte de saxofon, vioara si pianina sunt valeti adevarati ai muzicii mele in surdina. Ma port singura pe culmile unei lumi utopice si dansez intr-o sala de ceremonii nemuritorul vals cu o vesnica perfectiune in miscari.
O suflare mai puternica a vantului poarta pe valuri un raset inocent din vecinatate si reuseste sa ma scoata din peisajul cromatic de bal….si sa ma azvarle in realitatea mea cu un munte in fata, un frappe in dreapta si tigara uitata in scrumiera. Indepartez cortina cu grijile cotidiene sa pot vedea mai bine lumea, macii, copacii si curcubeul dupa scurta ploaie de vara. Nu s-a schimbat nimic in paradisul din afara mediului poluant din urbe. Aer curat, miros de brad( si de rahat de urs), fosnet prin crengi iscat de pasari si multa voie buna. Eeeh.. se mai strecoara cate un logan cu manele in boxe, dar pleaca la primul bas cu Rolling Stones si revine starea de relaxare si voie buna. Mi-am reimprospatat memoria cu susurul raului, cu sarutul in coltul gurii de la persoana draga, imbratisarea sincera urmata de o povestioara amuzanta spusa pe furis de restul grupului la ureche, gustul vinului si savoarea clipelor tandre imprimate pe piele.
Un vant slab imi mangaie chipul, cateva raze de soare ce se ivesc la orizont ma imbujoreaza, imi redau culoarea in obraji. Melancolica i-au aparatul de fotografiat si “fur” cateva clipe din acea zi. Chipurile sunt luminoase si emana o fericire infantila astfel incat nu pot sa nu-mi doresc sa le imortalizez si sa le asez in cufarul timpului. La deschiderea lui peste ani de zile, sa traiesc iar prin acele oglinzi ale timpului clipele trecute, sa fac acea comparatie inevitabila: ce tineri si frumosi eram si ce…(sa zicem) maturi, suntem.

Veverita si vulpoiu

2011-05-04T11:52:00.000-07:00

Intr-o zi pe potecuta,
Se ivi o veverita.
Frumusica si galanta
De vrajea o lume toata.
Mai departe intr-un tufis
Pe furis, pe ascunzis
Roscovan, inalt, de soi
Sta la panda un vulpoi.
Veverita il zari
Si pe loc se si’nrosi.
Atuncea cu siretlic
Se apropie grabnic
Si cu’n gest nebanuit
De mijloc o infasca
Pe spinare o aseza
Si fugi cu ea’n padure
In scorbura lui minune.

Ce se mai spune despre viata in doi?

2011-04-07T11:47:00.000-07:00

Viata in doi, dar de fapt viata in general, nu este posibila fara evaluari ale situatiilor si aparente. Trebuie sa recunoastem ca viata are si bine si rau, adevarat si fals, totul depinde de modul de perceptie al fiecaruia, de optimism si pesimism. Din fericire nu se reduce totul la fapte, mai sunt si gandul, intentia, gestul, mimica, etc. Cat de diferite sunt femeile de barbati? Majoritatea ar spune foarte mult. Dar daca este asa, atunci de ce continuam sa ne cautam, sa incercam sa ne schimbam reciproc, sa cautam o cale de mijloc prin care sa convietuim? In ultima vreme am tot auzit expresii de genu: femeile sunt dificile, de neinteles, chiar imposibile, si de la femei acelasi lucru despre barbati. Intrebare: daca suntem asa de diferiti de ce nu traim separati, fiecare sa stea langa specia/turma lui?.. dar nici asa nu e bine. Nu stiu care ar fi rezolvarea problemei, stiu doar de la stabunica, bunica si mama, ca mereu incercam sa ne imblanzim, stapanim, intelegem reciproc. Este in firea naturii sa induram, sa facem compromisuri pentru o persoana de sex opus. Cand o sa se gaseasca un antidot pentru boala indragostelii si a iubirii, o sa traim separat si (ne)fericiti. Eu vad doar un singur lucru bun din 100 rele: nu te controleaza nimeni daca chiar ai baut o cafea in oras cu o prietena, in rest…jale. Toata lumea ridata, paroasa,urat mirositoare, etc..spun asta gandindu-ma la o teorie care sustine ca daca am trai intr-o lume feminina/ masculina, nu am simti nevoia de a flirta, deci de a ne aranja. O concluzie ar fi ca trebuie sa ne lasam purtati de fluturii indragostelii spre meleagurile fericirii, cu cateva opriri in statiile compromisului si ale intelegerii. Dupa spusele lui Freud: in viata exista doua principii- principiul placerii si principiul realitatii. Eu as bate mai mult pe prima, pentru mai putine frunti incruntate. Multi gentalmeni au fost, putini au ramas. Multe doamne au fost, multe curve au ajuns…Dar pe principiul reinventarii de sine, incercam sa cladim o lume mai buna, unde iubirea nu paleste dupa ridicarea fustei.

Idila unui purice

2011-03-27T09:54:00.000-07:00

Sus p’un fir de iarba
Sade el la panda
Flamand si zbarlit
Un puric mahnit.
Gazda unde sta
Rau s-a scarpinat
Pan’ l-a alungat
Si jos a picat.
De trei zile incoace
Foamea nu-i da pace
Si ofteaza intruna
Pentru a lui soarta
Prea mult incercata.
Intr-o zi insorita
O mata pufoasa
Si cred ca de rasa
Se plimba voioasa.
Si puricul tassst in blanita sa
Pentru o masa calda
Si culcus de’ndata
Dar acolo sta
Parca’l astepta
O femela bruna
O pereche buna
Grasa si frumoasa
Deloc mofturoasa.
Si cand s-au privit
Scanteia s-a pornit
S-au indragostit.
Dupa o vreme buna
Nunta au pornit
S-au casatorit
Si’n tihna au trait
Pe spinarea grasa
A matei de rasa.

Un baiat amorezat

2011-03-06T01:15:00.000-08:00

Foaie verde lemn de brad

Un baiat sta suparat

Intr-un colt intunecat.

Se gandeste mustacind

La fetita ochesica

De langa a lui bunica.

Este vecina din sat

Si este amorezat.

El suspina si ofteaza

Dar fetita il priveaza

De iubirea juvenila

Chiar din frageda’i pruncie.

Dupa ani si ani de jale,

Fata iar ii iese in cale,

Uratica si golasa

Cu o imensa cocoasa.

Baiatul cand o zari

Iubirea’i se si pali

Si plecand pe loc indata

Intalni o alta fata.

Inaltuta, dragalasa

Rumena ca o cireasa

Dar aceasta nu il dori

Si baiatul se topi

De doru-I si jale mare

El s-a uscat pe picioare

Si uite asa ajunse el

Singur, batranel si chel.

Ca nu mai vru’ alta fata

Toata viata lui intreaga.

Fericire...fara confort material

2011-01-05T09:19:00.000-08:00

Intre brazii inerti inzapeziti, langa un izvor termal aburind, in apropierea unui foc scanteind, imi caut linistea interioara, o caut si nu o mai gasesc.Simt mai mult decat pot sa inteleg, fremat mai mult decat cuget.

Am iesit in mijlocul naturii, am pasit incet dar sigur pana la nucul din curte, l-am plesnit in speranta ca imi descarc mania din interior, apoi alt copac, apoi altul, un soi de terapie sufleteasca prielnica pentru mine, barbara pentru natura. Imi e sila sa ma gandesc numai la necazuri, m-am saturat sa fiu ingradita de pesimisti sa vad numai probleme. Am obosit sa spun ca imi place viata, indiferent daca mananc caviar sau paine uscata. Nu mai vreau greseli absurde din disperare materiala.

Fericirea e o stare sufleteasca din ce in ce mai rar intalnita, cerem mult si nu dam nimic, ne limitam la un confort material de care ne-am putea lipsi.Ce inseamna sa fi fericit pana la urma? Nu oare sa ai liniste interioara, un fel de impacare cu propria-ti persoana, o familie care sa te iubeasca, si mici momente amuzante/ emotionante care dau un pic de culoare?Chiar daca in momentul asta am cam uitat si eu de emotia exaltanta pe care ti-o da fericirea am de gand sa ma intorc la ea chiar azi. Inca exista multa frumusete in jur, pacat ca multi au uitat sa admire, sa priveasca pur si simplu la lucrurile banale care le aduc un zambet: un om de zapada,o rochie noua, un batran amuzant costumat in mos craciun si multe alte nimicuri..dar (din pacate) noi nu mai reusim sa vedem dincolo de facturi, telefoane mobile si pc-uri.

Resemnarea in fata necazurilor duce la destramarea a tot ce e frumos, iti ia puterea de a mai lupta pentru tine si familia ta si ne transforma in niste marionete dramatice pe o scena prafoasa cu care se joaca papusarul numit soarta.

Pacat ca oamenii au pierdut naivitatea si increderea cu care poti sa reusesti sa fii fericit din/cu/pentru nimic, pur si simplu ca iti simti inima in piept batand, sau ca respiri aerul curat cand te plimbi printr-un parc.

Despre si pentru femei

2010-12-07T08:55:00.000-08:00

Tot mai des auzim expresia ca doi parteneri implicati intr-o relatie sentimentala trebuie sa fie in primul rand prieteni dar, in paralel se discuta ca erotismul nu se hraneste cu realitati, ci cu vise, fantasme, mangaieri delicate si aparent nevinovate.
Trebuie sa dramuiesti bine cuvintele in fata iubitului/ posibilului iubit.Din perspectiva mea nu am inteles niciodata fetele care povestesc fiecare minut din fiecare zi.Unde te crezi?Iti joaca imaginatia feste si crezi ca esti in biserica confesandu-i preotului pacatele tale minore:ca te-ai intalnit intamplator cu fostul tau iubit, ca ai schimbat priviri in tramvai cu un tip dragut, care aparent a fost atras de tine. What the fuck?!Maturitatea vine o data cu varsta, dar pana ajunge ea singura, poti sa ii mai dai o mana de ajutor-“ sa-i platesti un bilet sa inainteze putin, macar o statie”,sau daca vrei sa o spunem altfel, sa urce o treapta in evolutia ta ca femeie moderna, ca doar asta vrei sa fi intr-un final(adica mai tine si pentru tine, nu e un pacat de neiertat sa cochetezi un pic).
Personalitatea cucereste, fii dinamica, optimista, dispusa sa experimentezi multe si oriunde, lasa sensualitatea sa se dezvolte, sa creasca navalnic in tine, formuleaza-ti o dorinta/fantezie in gand, incearca sa surprinzi punand-o in practica si mai ales evita sa arati starea de agitatie excesiva care denota gelozia.
Prieten-in contextul mai sus mentionat- inseamna si egal, deci subjugarea feminina ar trebui sa dispara din peisajul modern in care traim, dar asta depinde si de fiecare femeie in parte.

De evitat situatia nefericitei:P

Am indragit in copilarie,
Un baiat istet, la chip far’ de pret.
Anii au trecut alaturi de el
Si acu nu-i la fel, ceva l-a schimbat
Prin carciumi sta beat
Iute la manie, “pute” de prostie
Dornic in batai, m’ alearga mereu
Cutitu’ si’ ascute, cainii pe mine ii asmute.
Atunci eu alerg chiuind mereu
Si oftand din greu.
Ce blestem cumplit
Sa nu poti tu sta, in pat linistit
Lang’ un sot iubit.

Fara spor..la munca

2010-12-07T06:31:00.000-08:00

Dis de dimineata pleaca mai pe graba,
Un barbat vartos la munca de jos.
In boschetarie a ales sa fie
Intre oameni prosti si cam puturosi.
La rele se indeamna, la munca se inclina
Ei sa traga chiulul stiu cel mai bine.
Nu-i place a munci.
La alta firma a stat pan' sa saturat
Filme el vedea, ba sta la cafea
Dar acum gata s-a cam terminat
Trebie a munci pentru a trai.

Iubind o catea

2010-11-27T06:26:00.001-08:00

Colo jos in vale

Langa un foc mare
Sta pitit fricos
Un catel pufos.
La picior ranit
Plange si ofteaza
Deloc mofturos
La stapan si os.
D’acas a plecat
Sta strain prin sat
Dupa o catea
Mai vagaboanda asa.
Nu-i place a iubi
Si fuge mereu de “iubitu” sau.
Sarmanu’ catel
Singur singurel
Prin vai a umblat
Munti a traversat
Pan’ s-a accidentat.
Si'n groapa a picat.
Acu sta stingher
Cu sufletul greu
Langa un foc mare
Se incalzeste in vale.
S’ar vrea sa renunte
Desi inima-i plange
Sa se duca acasa
La ciolanul gros
Si stapan marinimos
Lasand si catea
Si iubire toata
Cui o vrea sa indure
Bataie de joc
Si frig pan’ la os.

Fara lapte si miere

2010-11-26T14:08:00.000-08:00

Sunt incercata (cu o lene in stanga si o stare de agasare in dreapta) de destin sa ies din starea mea de nefericire/nepasare fata de lume, si sa fac ceva(pentru mine).Lucru asta mi-l cere mintea, nicidecum vreun motiv ascuns. Ma inviorez la provocari noi, dar fac un pas inapoi cam in fiecare zi.Un abur de cafea aromata din perioada imprudenta de adolescenta ma trezeste la realitate, dar prima gura sorbita ma adoame la loc.M-am neglijat mult in ultima vreme,incerc sa gasesc motivul, dar se ascunde bine. Nu sunt genul care isi vopeste parul dupa cum bate vantul, dar sa trec de la 30-35 de centimetri la 4-5, mi se pare ok.Nu stiu daca e un act de curaj, dar cu siguranta imi schimba mult starea de lehamite intiparita pe chip in ultima perioada. Redescoperirea marilor scriitori internationali, descrierile lungi pe cateva pagini a personajelor,locurilor si moravurilor, imi imbina iar viata cu un ritm melodios, dragut, dar nu siropos.
Acum in prag de sfarsit de an, vreau sa ma redefinesc, sa-mi pun in ordine gandurile( poate si freza), poate sa-mi fac planuri pentru anul urmator- sau sa mai astept putin?!, la cate am, ar trebui sa incep de acum, sa am timp sa le trec pe toate pe lista, sa nu omit ceva.

Un magar vrajit

2010-10-17T12:52:00.000-07:00

Intr-un vechi castel,
Sus p-un caldaram
Sade un magar.
Rage el cat rage,
Sete i se face.
Si plecand la vale
A gasit in cale
O moneda care
Cum a inghitit-o
L-a facut pe loc
Din magar hidos
Un fecior frumos.
Mergand mai departe
La izvor in vale,
Dupa o podisca
Iese o fetiscana.
Cu buze carnoase
Ochii stralucitori
Parul pan’ la sold
Vraji pe fecior.
Fetiscana hoata
Vru sa ii insface
Un sarut duios
Pe boticul gros.
Dar cum il atinse
Vraja se si duse
Si lasa magarul
Singur singurel
Pe o tufa stingher.

Dragostea dureaza cat vrei tu sa dureze

2010-10-15T12:38:00.000-07:00

De citit(daca nu ati facut-o deja):

“A fi singur a devenit o boala rusinoasa. De ce fuge oare toata lumea de singuratate?Pentru ce ea te obliga sa cugeti.[…]Nimeni nu vrea singuratate, pentru ca ea iti lasa prea mult timp pentru cugetare. Ori cu cat cugeti mai mult, cu atat esti mai inteligent, deci mai trist.”

“Toata problema dragostei mi se pare a fi aceasta:pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranta, in timp ce, pentru a fi indragostit, ai nevoie de nesiguranta.Fericirea se bazeaza pe incredere, pe cand dragostea cere indoiala si neliniste.”

O plimbare in apropierea casei

2010-10-13T14:29:00.000-07:00

Pasesc pe treptele roase de vremea neprietenoasa, ajung la usa si o imping usor cu umarul, un scartait groaznic insoteste gestul meu, dar izbutesc si ma strecor inauntru. Un miros inchis si intepator imi supara narile.Prin toata camera sunt lucruri ravasite, si totul arata ca dupa o lupta, dar nu cu o persoana reala ci cu sine insusi.Lucruri scoase de-a valma din sifonier, poze rupte, si o viata intreaga ravasita pe podea. I-au prima poza si incerc sa o reconstruiesc ca pe un puzzle. Picaturi reci pe solul uscat, frunzele lispite de fragezime, nori cenusi si neutri contureaza peisajul monoton de toamna, nu imi place, trec mai departe la alta.O casa darapanata, mucegaita si inconjurata de jucari, pe care domneste de mult praful si mizeria, alta poza, o rochie de mireasa aruncata pe un sifonier vechi, patata de vinul bun de pe podgoriile Murfaltar, nici asta nu imi place.Alte cateva poze insirate, deprimante, disperate, colorate viu in peisaje triste si deznadajduite. Probabil propietarul acestei grote are o viata mizerabila, dar as vrea sa mai “sap’ un pic prin viata lui insirata pe podea, sa ii mai cunosc din starile sufletesti prin intermediul fotografiilor facute, si care acum ii sunt niste prieteni.Iti poti da seama usor de asta pentru ca sunt usor indoite la colturi, semn ca le admira mereu obscuritatea si chiar se “spovedeste” in fata lor.Dupa doua minute de cautari printre ramasitele fotografice zaresc cum un papagal pictat in albastru si galben zboara deasupra unui hamac in care o domnisoara frumusica se lasa sedusa de catre un tanar inalt, brunet, atletic si dupa zambet si gropite foarte gratios. Deodata nu mai sunt in camera urat mirositoare, am reusit sa evadez. Sunt pe plaja la doi pasi de tanarul cuplu,la o masuta sorb o gura de cafea si trag un fum..Fotografiile sunt tot in fata mea, asa ca aleg alta.O barca cu doi indragostiti sub clar de luna, savurand cate un pahar de sampanie si pierzandu-se nebuneste unul in privirea celuilalt, pe chip li se citeste dragostea profunda ce si-o poarta, dar si felul pervers cum o sa se incheie seara. Ma trezesc si eu intr-o barca vis-à-vis de ei, si cu un aparat in mana, speriata ca am fost prinsa intr-un joc prostesc al imaginatiei si ca halucinez scap aparatul si deodata ma trezesc. Ma uit in jos,din mana imi scapase cartea pe care am terminat-o si care ma si adormit.Ma ridic frumos si ma indrept spre biblioteca..imi caut alta carte dupa care sa-mi conturez urmatorul vis.

Cu rautatea la panda

2010-10-07T13:01:00.000-07:00

Modestia si vechile principii nu isi mai arata fata in vremurile astea, toti sunt pentru propria-i persoana, nu iti intinde nimeni o mana de ajutor, pun o fata jalnica de compatimire( daca s-ar vedea si ei ar rade), si iti dau sfaturi- mai exact iti umplu podul casei cu ele.
Oare de ce ne place(noua oamenilor) sa ne uitam in jos de pe un piedestal improvizat din cateva nimicuri pasagere si mici victori, care oricum raportate la o viata intreaga sunt o mica pietricica intr-o balta.
Trebuie sa gandim in viitor, nu o sa fie mereu asa, timpul trece, lucrurile se schimba, noi ne schimbam, o vorba batraneasca spune ca roata se intoarce si o alta “cu rabdarea treci si marea”. Nu o sa incep acum sa aberez ce suflet nobil am, si ca nu doresc sa li se intample nimic rau celor din jur, nuuu,bunatatea plictiseste, e constanta, lipsita de actiune, si in fond toti merita cate o lectie daca nu au fost invatati in frageda copilarie despre bunul simt, ca el exista, e real in exprimare si in comportament, nu e doar o nascocire a batranilor senili.
Poate toata lumea a traversat oceanul arogantei si eu am ramas la simplitate, si bun simt in exprimare. Oameni sunt fiinte complexe, cu trairi intense ale eului, iar in perioada de rascruce sunt si foarte sensibili, ori majoritatea tind spre “atac sub centura”.Spun doar ca mi-as dori ca oamenii sa fie mai buni (si nu vorbeste egoismul din mine, vorbesc in general de intentiile rele), si sa fie mai atenti cu vorbele astea aruncate de-a valma din “podul capului” pentru ca frustreaza si scad increderea in sine mai mult decat e cazul.

Vroiam sa scriu de visul meu de asta-vara, de iubirea gasita la umbra unui bananier, intr-un hamac, mancand un bol de inghetata cu caramel si cu alune presarate , dar nu se incadreza in peisajul cotidian de angoasa afectiva vis-à-vis de MOARTE CAPREI VECINULUI.
Acum nu e situatia chiar asa neagra, dar merita mentionat cat de rai suntem noi oamenii, programati sa functionam ca niste fiinte rationale.
M-am saturat sa vad peste tot afisata aceeasi impasibilitate, si revin la starea de framantare : oare nu iti arata nimeni putina afectiune daca nu iti e dator prin sange?!

Dor de "fluturasi"

2010-10-01T06:04:00.000-07:00

Arde, sting,
reaprind,visez,
plutesc prin univers,
ma dezamagesti,
ma trezesc,plang,
tip, innebunesc,
imi revin, traiesc,
doresc, imi amintesc,
reapari,
Imi soptesti ceva
imaginatia arde,
aproape de mine,
ma mangai,
ma saruti,
ma inciti,
ma respingi,
ma zapacesti,
tip si realizez,
ma trezesc,
Si o las balta inca o data.

Visand in ploaie

2010-09-29T04:37:00.000-07:00

Ploua.Cu botoseii in picioare si in halatul moale si calduros mai sorb o gura de cafea, aprind tigara dupa tigara in speranta ca se schimba ceva, ca trece timpul si poate afara se insenineaza.Imi admir pufosii papucei si imi e mila de ei ca le-am tocat talpa subtire prin living, terasa, dormitor,bucatarie..o dorinta pofticioasa pentru activitatile ce nu le pot desfasura in ploaie ma intarata: as vrea o plimbare cu bicicleta, cateva aruncari la cosul de baschet din apropierea casei, o partida de badminton in natura-poate la poalele unui munte, volei pe nisip incins sau sa pierd vremea pur si simplu intr-un parc oarecare, in preajma unei prietene si in jurul unei sticle de cola.
Se pare ca tot ce pot face e sa admir picaturile de ploaie cum se scurg pe ultimele petale de trandafiri din curte, cei galbeni sunt cam aproape de sol si au fost putin murdariti de praful din zilele calde, cei rosi nu prea imi plac, asa ca mi-au ramas cei albi de contemplat.Uitandu-ma la ei imi vin imagini din copilarie in minte,primul prieten care ma intrebat timid in clasa a patra daca ii dau prietenia mea si mana tremuranda ascundea la spate o floare.Putin mai tarziu, aceeleasi scene dar cu adolescenti,se pare ca am avut parte numai de timizi, si in zilele astea nici unul nu se mai oboseste sa faca gesturi din astea,off..si sunt asa frumoase, si nu cred ca apartin de secolul trecut, ca nu sunt asa de batrana :)), oricum de indata ce se opreste ploaia o sa merg sa-mi rup un trandafir si o sa-mi infrumusetez camera cu el.
Aproape de sentimentele mele duioase si reanimate in imaginatie se aude un sforait-ce naiba?!-doar nu am adormit, ma dezmeticesc si in stanga mea doarme, sa-i spun linistit( cu toate ca la ce sunete scoate numai linistita nu e) catelusa mea,ce idee buna mi-a dat, ce-i mai bun pe o vreme mohorata decat un somn profound…hai atunci mai bine sa ma intind in pat,sa-mi intorc fundul in sus si sa imi “infig” capul in perna.Somn usor.

Printre aburii cafelei

2010-09-27T10:27:00.000-07:00

Dupa cateva luni fara o prezenta masculina in preajma, m-am decis sa ies din nou, si mi-am dat intalnire cu un tip aparent interesant si nu foarte sofisticat.Il cunoscusem intr-un club pe ultimele strazi din micutul Paris, si locul intalnirii imi spunea lucruri bune despre el.
Asadar ne-am intalnit undeva prin centru si am pornit spre o cafenea din preajma. Prima impresie nu a fost tocmai una placuta, sa fi fost de la lentilele alea albastre, de la pantofii oarecum sport sau parul ravasit cu o suvita blond-auriu in stilul cool, asta nu mai stiu.Nici restul, intalnirea propriu-zisa nu a fost prea grozava...discutiile variau, dar toate se terminau in domitorul lui;acela de 70 de metri patrati, cu sala de fitness, masa de tenis si mini frigider cu racoritoare..interesant nu?!
E greu sa asculti pe cineva cand nu te intereseaza ce spune.Sau cel putin pe mine, nu am adoptat stilul sani, unghii false, extensii si pretentii la masini scumpe si o maimuta urata la volan.La un sigur lucru ma gandeam in timp ce el isi prezenta fisa personala, de ce naiba am plecat de acasa, trebuia sa raman in pat, poate reuseam sa termin si eu Rabelais- Gargantua si Pantagruel.
Nu pot si nu vreau sa intru in pielea fetelor materialiste, carora le place viata usoara, vreau pe cineva care la 20-25 de ani sa-si poate ajuta,eventual, el familia, nu sa stea la mana parintilor sa-i cumpere ultima masina lansata de BMW.
Eeh oricum vroiam sa testez terenul, eram curioasa daca s-a mai schimbat ceva…da’ de unde!

In toate colturile lumii si nicaieri

2010-09-15T13:31:00.000-07:00

Langa radacini noduroase de artari batrani, langa o banca de lemn putrezita de vremea rautacioasa, sub un cuib de randunele ce tocmai au iesit din ou, in fata unui ocean nemarginit, imi zidesc peretii sufletului, intr-un loc linistit.Pentru ca linistea interioara este sursa increderii in sine.
O aroma cunoscuta pluteste in aer si imi invadeaza simturile,parca e noua, parca e din toate timpurile,parca e de toamna; miros de iarba uscata, usor prafoasa, si totusi curata. O muzica romantica ma insoteste pretutindeni, o aud doar eu, si imi indeamna corpul la miscari suave de dans.Ma invadeza un romantism profund, deabia il pot tine in frau.Visez cu ochii deschisi, trag de mine sa redevin realista, dar romantisul e o boala grava, si tot recidiveaza.Versuri imi rasuna in ureche, acompaniate de o chitara pe fundal, poate si un pian.Buzele se misca usor , si cu toata stradania mea sa ma abtin, nu pot.Mai bine le acopar cu mana si cant in continuare…ma bucur de moment.Chiar daca in launtru meu fremata o stare de disconfort afectiv, s-a risipit in neant,s-a pierdut printre primele frunze cazute anul acesta.
Tanjeam cu ardoare dupa un camarad cel putin asemanator mie.Setea de mai multa compasiune din partea cuiva care sa nu imi fie dator prin sange ma devora. Dar...acum mi-a „adoptat” si mie cineva inima de copil, si m-a ajutat sa-mi termin de zidit casa sufletului.Pot sa revin la vechile obiceiuri, unul dintre ele tipic racilor: visarea, si mai apoi pierderea de sine intr-un univers perfect conturat si uitarea nimicurilor cotidiene.

Din culisele adolescentine

2010-09-06T13:37:00.000-07:00

Ce mai fac pustoaicele in ziua de azi?:P

L-ai cunoscut intr-un club.Raspunde tuturor criteriilor tale in materie de partener perfect, doar ai bifat toate calitatile lui pe fisa ta imaginara. Observi dezinteresul sau fata de tine, si totusi tu continui sa speri, il disperi cu telefoane, sms-uri; dintr-o data ti se dezvolta pasiuni pentru activitatile pe care le inteprinde el- te gandesti ca poate in felul asta o sa fii mai aproape de el, o sa-i simti prezenta gravitand in jurul tau.
Vine seara. Asculti timida in camera o melodie romantica, te gandesti la el.Stai confortabil pe un fotoliu format din norisori rozi si lasi mintea sa "voiajeje".Nu ati trait niciodata momente romantice, dar tu interpretezi semne, priviri, vorbe.Te pacalesti singura.Renunti la orgoliu ce te domina odata, pentru a fi sclava cautarilor in neant a personajului masculin fermecator, pe care, recunoaste, nici macar nu il cunosti(in afara de fizic evident), nu stii ce ii place sau displace cu adevarat.
Iti spune sec ca are pe cineva, dar din sursele tale stii ca e singur - doar prietena unei prietene ti-a spus asta. O iei ca pe o provocare, trebuie sa-l am. Dupa doua luni cedeaza insistentelor tale si iesiti impreuna.Se indragosteste de tine, tu ce faci? Nu il mai vrei!Ai vrut sa vezi daca mai poti, sa-ti testezi capacitatile.Mai bifezi unul pe cealalta lista imaginara a ta si strigi tare: NEXT!!!

Un fragment din trecut

2010-08-26T07:51:00.000-07:00

Ma urasc cand ma gandesc la tine,
Te urasc pentru ca tu nu o faci;
Ca nu incerci sa ma seduci.
Inca tresar la gandul
ca vii la mine,
Inca am nevoie
de privirea ta senina
sa ma admire,
sa te tradeze,
sa vorbeasca pentru tine.
Sa-mi povestesti
ultimele tale aventuri.
Sa-ti admir buzele sexy
cum se misca.
Sa ma bucur de toata atentia ta,
chiar si pentru cateva minute.
Sa-mi saruti spatele gol ,
sa te incante formele mele voluptoase,
sa fii o adevarata lipitoare
pe buzele mele dornice
de sarutari delicate si sincere;
Ca mai apoi sa ma conduci acasa
ca un veritabil gentleman.

Pe scurt si mai departe…

2010-08-24T14:28:00.000-07:00

Picioruse bine legate de incaltarile inalte, mijlocul bine strans de corsetul rochiei cu multa dantela, sani frumosi conturati in decolteu(nu ai fi zis ca la acel piept s-a hranit un copil, poate si cativa barbati:P).Marea varietate de toalete femeiesti din jurul tinerei mirese, nu faceau altceva decat sa sporeasca frumusetea rochiei albe si a chipului cu sprancene bine arcuite, marginite de gene foarte lungi(era si mai frumos daca erau naturale..dar merge si asa) .Dorinta si nerabdarea zburdau parca in alte fiinte pe langa ea, si o insufleteau, o emotionau, ii roseau obrajii.
Uriasul tablou din catedrala era inmiresmat cu toate accesoriile potrivite acestui eveniment: fericire, buna dispozitie, flori, verighete si o domnisoara de onoare( in sfarsit mi s-a indeplinit visul) . Cuvinte la comanda au iesit din gura primarului, dar zarurile au fost aruncate de preot, el a dat startul oficial al jocului casniciei.
O tempora, o mores…

Vacanta copilariei pierdute

2010-08-19T07:17:00.000-07:00

Cu cateva saptamani in urma am primit o propunere interesanta din partea parintilor: sa redevin copilul lor de 13 ani pentru o saptamana, si sa merg in concediu cu ei.
Am acceptat.Mi-am aruncat in geanta cateva lucruri si am pornit la drum intr-o vineri dimineata.Destinatia : Satu-Mare, Maramures.
M-am asezat confortabil pe bancheta din spate si am savurat peisajele cu ajutorul unui mic binoclu- si el de aceeasi varsta cu mine(sau poate chiar mai mare).Acolo in spate,unde nu ma puteau vedea ai mei, intrasem bine in pielea copilului de odinioara, doar fumul de tigara imi reamintea ca mai crescusem intre timp.Aveam un zambet tamp pe fata(sau mai degraba de copil tembel)- nu cred ca mi-as fi dorit sa-mi vad fata in oglinda in momentul ala-, ma imbatasem cu un entuziasm uitat undeva in mine,m-am lasat purtata pe un ultim val al copilariei, undeva in launtrul meu negam faptul ca eu am crescut si ai mei au imbatranit.
Dupa un drum lung pe autostrada Bucuresti-Pitesti la o temperatura destul de ridicata, am urcat pe transfagarasan pentru putina racoare,apoi am luat drumul spre Sibiu,Alba Iulia, Cluj-Napoca-Satu Mare.Cu mici opriri la Manastirea Curtea de Arges, Balea Lac si Balea Cascada.Dupa o zi in care am avut “norocul” sa vad si rasaritul si apusul din masina, am ajuns in Satu-Mare.
Odata ajunsi, ne-am “cazat” la unchiul tatalui meu, proaspat casatorit cu o foarte buna bucatareasa ardeleanca, care ne-a intampinat cu o masa corespunzatoare zonei- desi el a parasit Bucurestiul de cativa ani, a trebuit sa “tai” Romania in doua ca sa realizez cat de mult imi lipseste.
Saptamana petrecuta prin Ardeal a fost una foarte incarcata, de la drumurile foarte proaste pana la istorie,traditii, maghiara, Memorialul Durerii, Manastirea Barsana,Muzeul Satului Maramuresan, bai termale, cimitirul vesel si un salt mic la unguri( apropo la ei se poate!)
Un singur regret m-a insotit mereu- nu am reusit sa scap de starea de melancolie, de visare, eram acolo si parca totusi imi imaginam acea plecare, eram un pic aeriana, distrata.
Cea mai placuta experienta a fost la Manastirea Barsana.Am avut o tinuta absolut “extraordinara”- intrucat am plecat de acasa imbracata cam “deocheat”, a trebuit sa-mi pun pe mine la intrarea in lacasul sfant o fusta lunga, si o bluza sa-mi acopere decolteul ,recunosc, cam generos cu privitorii.M-am simtit exact ca o tarancuta de prin partile locului, necizelata si fara simt estetic, dar totusi in largul meu( ma gandeam ca oricum fiind asa departe de casa, nu ar fi putut sa ma vada nici un cunoscut).
Dupa o despartire ca la carte de rudele din Satu-Mare, a urmat un drum lung si anevoios spre casa.De data asta doar cu o singura oprire in Sighisoara- si acolo parca ne obligase cineva sa oprim, ca noi nu mai aveam nici un chef de plimbari,eram satui.. A fost o adevarata scena, desprinsa din comediile lui Moliere, mama cerea frenetic indurare, vreau acasa, iar tata simula o durere de picioare. Pai daca asa vreti..alors a la maison.

Insirand cateva ganduri..

2010-07-29T07:26:00.000-07:00

· Pun totul pe hartie pentru ca prin vorbire as obosi repetandu-ma ca sa ma intelegi: sunt un ocean de sentimente confuse si contadictorii.In momentul asta vreau putina singuratate(imi place singuratatea..cu riscul de a parea o ciudata), as vrea o escapada intr-un loc pustiu, unde gandirea nu e ingradita si nici criticata de nimeni .Sa ma plimb doar cu castile in urechi, sa ajung in camera si sa savurez un lichior de caramel si sa fumez un Black Stone.
· Sunt un asistent al vietii, ma uit parca neputincioasa, sunt doar pe jumatate cum mi-as fi dorit, cred ca lumea sau poate comoditatea imi pune mereu piedici.
· Viata se invarte/scurge in jurul lui “daca”: daca ma duceam…,daca trimiteam…,daca acceptam invitatia…,ne lasam prinsi intr-un joc stupid al imaginatiei, ne agatam constant de imagini ireale..Melancolia nu ocoleste pe nimeni.
· Nu exista o reteta pentru a trai,fiecare isi alege propriul drum,presarat cu greseli..dar toti suntem direct responsabili pentru actiunile noastre.
· “ Sunt aproape convins acum ca omul are, de fapt, trei vieti relative distincte .Una publica. Alta, particulara.Si alta pe care- in lipsa unei formule mai bune – as numi-o secreta.Prin “viata secreta” intelegand si ceea ce ascundem de ceilalti, din pudoare sau din interes, cat si acea parte din noi asupra careia nu avem nici un control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconstientul- si unde nu ne putem minti.” – si nu inteleg cui si de ce ar trebui sa ii fim datori moral cu o explicatie.Si in fond nimic nu e rusinos daca te ajuta sa traiesti, daca te simti tu insuti facand lucrul respectiv.

Cu mintea la plimbare :)

2010-06-16T12:25:00.000-07:00

Cu o seara in urma mi-am propus sa merg devreme la culcare.Traficul infernal(zeci de claxoane) si caldura insuportabila ma iritasera toata ziua.
Mi-am facut un dus rece si m-am pus in pat…peste doua ore eram in aceeasi pozitie cu ochii atintiti in tavan urmarind tantarii cum isi fac turele de noapte(anul asta parca sunt imuni la insecticide).Tricoul se lipise de mine, de pe frunte cadeau sudori;ma simteam ca o rata intr-o balta,dar nu cu apa curata, ci mai degraba una transformata in mlastina.Si, de parca aceste chinuri fizice nu erau suficiente,aveam si una psihica.Bausem in cursul zilei o cafea cu o amica, si m-a innebunit( la propriu) cu barbatul perfect, imi spunea sa ma gandesc bine ce vreau si sa caut, ca e pacat sa raman singura.Asa ca m-am descotorosit de bagajul cu energie negativa si iata la ce m-am gandit:
-Un barbat cu varsta in jur de 70 de ani, bine facut(cu corpul modelat pe doua carje)- m-am gandit ca pana la varsta aia probabil a uitat-o pe ma-sa si nu ma mai poate compara cu ea(“mama gatea mai bine”, cui ii pasa, e la doi metri sub pamant, si doar cosciugul au mai lasat viermii din ea)
- independent- adica sa aiba infirmiera
- impotent, facem sex doar cand vreau eu(sa-i dau pastiluta magica)
- sa nu-mi faca scene de gelozie daca un amic ma viziteaza la doua noaptea(daca vine la ora aia inseamna ca are o urgenta!!)
- sa aiba doi copii(sa nu fiu nevoita sa trec prin durerile facerii)- un baiat si o fata.Baiatul sa fie mai mare, sa poata sa aiba grija de curva aia de sor-sa.
- sa fie dispus sa-mi dea orice, mai putin proteza sa i-o pun in pahar
- sa fie ganditor( adica tacut)- de ce sa ma oboseasca cu prostii cand poate sa taca?!
- in dormitorul matrimonial sa fie doua paturi- sa nu-l lovesc in somn la rana pe care i-am facut-o cu toporul, si sa ma trezeasca tipand de durere

Si ma mai gandesc..dar cred ca am conturat deja barbatul ideal, unul muribund..dar el e The one : ))))...acum imi ramane doar sa il gasesc.

Un porumbel calator

2010-06-14T03:30:00.000-07:00

Sunt deja departe de casa… cuibarita pe bancheta din spate admir peisajele din frumoasa Scotie.Aveam nevoie de o vacanta, si cred ca o si meritam.
Un scurt popas. Imi dezmortesc posteriorul , las vantul sa-mi strearga incruntarea de pe frunte si sa o inlocuiasca cu noi sperante.Imi inviorez toate simturile, chiar daca nu sunt mai mult de 15 grade ma simt perfect, ma simt napadita de visuri din ce in ce mai fierbinti si mai insufletite.
Imi simt inima tresarind de un entuziasm care ma urca pe un norisor alb…e placuta visarea.
Sperantele oscileaza,starea sufleteasca este adeseori pesimista, dar astazi nu, astazi ma simt bine, imi iubesc eul mai mult ca niciodata.
Simt nevoia de putina afectiune care sa-mi reechilibreze psihicul(ce bine ca am putut sa-mi i-au si cainele cu mine).
Ma urc in masina, inchid portiera si in aproximativ doua ore ajung la destinatie. Pasesc in camera si un miros proaspat ma intampina.De pe balcon se pot vedea ultimele raze de soare din aceasta zi oglindindu-se in ocean.Ma simt epuizata dupa atatea ore petrecute in masina si totusi fericita(cred ca voi avea parte de un somn profund si linistit).Indepartez pledul de pe pat, ma intind usor, imi aranjez buclele pe perna moale si adorm…Cand ma trezesc sunt intr-o camera viu colorata in portocaliu, inconjurata de animalute de plus, televizorul este dat la maxim pe Discovery si mama tipa sa dau mai incet…ce trist… : (
Un vis ca asta (o zi in Scotia)mi-a redus toata agitatia pe care am simtit-o in cursul zilei,o expeditie ca asta a reprezentat visul ascuns al copilariei mele.Ma intorc in pat, poate pot sa imi continui excursia…somn usor.

12 ani si un muribund

2010-04-09T07:27:00.000-07:00

Am intrat in camera zambind cu o sticla de ceai si o punga de saratele(nu stiam ce mananca un diabetic).M-am apropiat de pat si o umbra de om voios si puternic, candva gras si cu simtul umorului m-a primit.L-am salutat “sarut-mana bunicule” dupa doisprezece ani de absenta totala din viata lui.Credeam ca e un strain, dar cand a deschis gura, mi-a rostit numele..si i-a cazut prima lacrima,l-am recunoscut.De unde??Din oglinda…ochii, nas, barbie, buze, chiar si trup.Din fericire trasaturile lui traiesc in mine,”le duc mai departe”.Il stiam de 5 minute si simteam ca-l iubesc din tot sufletul.

De ce dupa atata timp…consecintele unui divort,promisiuni false,vorbe in vant…

Daca tatal il vad o data la 3-5 ani, era logic ca in cazul bunicului intervalul de timp se tripleaza.

Eu sunt cel mai mare dusman al meu…

2010-03-23T12:09:00.000-07:00

Din momentul cand vezi prima oara lumina zilei pana cand iti dai duhul, totul se desfasoara intr-o ordine incredibila (alaptatul, primii pasi, primele cuvinte, scoala,dragostea,etc.).
In pantecul mamei totul iti este oferit pe gratis, te bucuri de un loc cald si primitor si nu trebuie sa faci nimic pentru asta, de ce ne forteaza sa iesim dupa doar noua luni? inca nu suntem pregatiti pentru lume…si uite asa irosim o viata intraga cautand acel confort,ne constrangem sa muncim la -20 grade,sau sa asudam mai rau ca un caine la peste 35 grade…pentru ce?!care e sensul vietii?
Cel mai mare dusman al meu sunt eu.Toata viata am cautat sa fac ceva care sa imi placa, dar totul mi se pare o pierdere de vreme,sunt o mica pietricica in avalul unui rau,stau nemiscata..nu stiu ce astept!
Se spune ca toate gandurile si actiunile unui om sunt influentate de copilarie…sa vedem..M-am nascut intru-un orasel micut din Teleorman, dintr-un tata egoist si narcisist(care m-a iubit ca pe o pereche de pantofi rupti), si o mama cu o copilarie redusa brusc la 18 ani. Acestea sunt date care schimba soarta unui copil,ar spune psihologi! dar sa-i asculte altii…
In viata suntem cunoscuti doar de cateva persoane(prieteni buni, familie),in privinta mea cred ca toti imi cunosc numai cateva laturi( o identitate falsa as putea spune) responsabila, inteligenta, o companie placuta, vesela, aventuriera, indrazneata sau irascibila, imatura, negativista, timida, tacuta in publica; si intradevar sunt toate astea la un loc, sunt o mare de contradictii,presupun ca acestea sunt stari zilnice influentate de familie,activitate si de mediul inconjurator.